Structurarea juridică a unei investiții în România

Pentru un investitor, întrebarea nu este doar dacă un proiect pare atractiv comercial.

Întrebarea este dacă investiția poate fi realizată în forma propusă, dacă activul sau compania cumpărată are situația juridică așteptată și dacă structura tranzacției protejează suficient capitalul investit.

Aceste lucruri trebuie stabilite înainte de semnare.

După semnarea unui contract, multe dintre elementele esențiale ale tranzacției (prețul, garanțiile, condițiile de finalizare, mecanismele de ieșire sau repartizarea riscurilor) sunt deja stabilite.

De aceea, structurarea juridică nu este etapa care urmează investiției. Este una dintre condițiile investiției.

1. Prima întrebare: ce cumpără, de fapt, investitorul?

Expresia „investiție într-o companie” poate descrie operațiuni juridice foarte diferite.

Investitorul poate cumpăra părți sociale sau acțiuni într-o companie existentă, achiziționa numai anumite active, participa la o majorare de capital, crea o societate nouă împreună cu un partener local, finanța compania prin capital și împrumut sau combina mai multe dintre aceste mecanisme.

Într-un share deal, investitorul intră în compania existentă, împreună cu istoricul juridic, contractele, activele și obligațiile acesteia.

Într-un asset deal, investitorul selectează anumite active sau elemente ale businessului, iar transferul trebuie analizat individual din perspectiva proprietății, contractelor, autorizațiilor și eventualelor aprobări.

Într-o majorare de capital, banii intră în societate, iar investitorul primește participația convenită.

Aceste structuri pot produce rezultate comerciale aparent similare, dar riscurile juridice sunt diferite. De aceea, forma tranzacției trebuie aleasă în funcție de ceea ce investitorul urmărește să obțină.

2. Due diligence-ul trebuie făcut înainte ca riscul să fie cumpărat

Înainte de achiziție, investitorul trebuie să înțeleagă ce există efectiv în compania sau proiectul analizat. Aceasta este funcția due diligence-ului juridic.

Analiza poate include, în funcție de proiect: structura corporate; contractele importante; activele; autorizațiile și licențele; litigiile și riscurile existente; angajații și managementul; proprietatea intelectuală; imobilele și situația lor juridică.

Scopul nu este producerea unui raport cât mai lung. Scopul este identificarea problemelor care pot influența prețul, structura tranzacției sau chiar decizia de a investi.

3. Structura de ownership și control trebuie stabilită de la început

Investiția nu înseamnă numai un procent din capital. Contează ce drepturi vin împreună cu acel procent.

Un investitor poate avea nevoie de drept de numire a administratorilor, drepturi de veto pentru decizii importante, protecție împotriva diluării, drepturi de informare, reguli privind finanțările viitoare, mecanisme de exit, drag-along sau tag-along, reguli pentru situațiile de deadlock și restricții privind transferul participațiilor.

În cazul unui SRL, Legea societăților prevede că, dacă actul constitutiv nu stabilește altfel, transmiterea părților sociale către persoane din afara societății este permisă numai cu aprobarea asociaților reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social. Sursa: Legea nr. 31/1990, art. 202.

Prin urmare, documentele societății existente trebuie analizate înainte de stabilirea mecanismului de achiziție.

4. Term sheet-ul sau LOI-ul poate seta tranzacția înaintea contractului final

Multe investiții încep cu un Term Sheet, Letter of Intent (LOI), Memorandum of Understanding (MOU) sau alt document preliminar.

Acesta poate defini prețul sau mecanismul de evaluare, procentul dobândit, structura investiției, perioada de due diligence, exclusivitatea, confidențialitatea, condițiile principale ale tranzacției, calendarul și condițiile pentru semnare sau closing.

Un document preliminar nu trebuie tratat ca o simplă formalitate. Trebuie stabilit clar ce prevederi sunt obligatorii și ce elemente rămân supuse negocierii.

5. Unele investiții trebuie analizate și din perspectiva autorizării CEISD

Pentru anumite investiții în România, structura tranzacției trebuie analizată și din perspectiva regimului de examinare a investițiilor.

În forma actuală a OUG nr. 46/2022, astfel cum a fost modificată în martie 2026, sunt supuse examinării și avizării CEISD investițiile vizate de art. 3 alin. (1) care au ca obiect domeniile relevante și a căror valoare depășește pragul de 5 milioane EUR. Pot fi examinate și investiții sub acest prag dacă, prin natura sau efectele lor potențiale, pot avea impact asupra securității naționale sau ordinii publice ori pot afecta proiecte sau programe de interes pentru Uniunea Europeană. Sursa: OUG nr. 46/2022, art. 3.

Dacă este necesară autorizarea, documentele tranzacției trebuie să reflecte acest lucru prin condiții corespunzătoare pentru closing.

6. Trebuie verificat dacă tranzacția reprezintă și o concentrare economică

Pentru investițiile care conduc la dobândirea controlului asupra unei companii, poate deveni relevant și regimul concentrărilor economice.

Legea concurenței stabilește obligația notificării atunci când cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate depășește echivalentul în lei a 10 milioane EUR, iar cel puțin două dintre întreprinderile implicate au realizat fiecare în România o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4 milioane EUR în anul anterior. Sursa: Legea concurenței nr. 21/1996, art. 12.

În anumite tranzacții, analiza CEISD și analiza de concentrare economică pot exista în paralel. Calendarul juridic trebuie stabilit înainte de momentul în care părțile promit un closing la o anumită dată.

7. Contractul de investiție trebuie să transforme riscurile identificate în protecții juridice

Due diligence-ul identifică riscul. Contractul trebuie să stabilească cine îl suportă.

În funcție de tranzacție, documentația poate include Share Purchase Agreement (SPA), Asset Purchase Agreement (APA), Investment Agreement, Shareholders’ Agreement (SHA), documente de majorare a capitalului, contracte de finanțare, contracte de garanție și documente de closing.

Contractul principal trebuie să trateze, printre altele, prețul, representations & warranties, indemnities, conditions precedent, closing mechanics, limitarea răspunderii și mecanismele de exit.

Contractul trebuie să reflecte investiția reală, nu doar un model standard utilizat într-o altă tranzacție.

8. Prețul nu este singura sumă care trebuie structurată

O investiție poate presupune mai mult decât plata unui preț către vânzător.

Capitalul poate ajunge în proiect prin aport la capital, majorare de capital, împrumut acordat societății, finanțare bancară, finanțare intragrup, aport în natură sau mecanisme hibride.

Aceste variante nu sunt echivalente. Ele pot produce efecte diferite asupra drepturilor investitorului, bilanțului companiei, fluxurilor viitoare și structurii fiscale.

De aceea, componenta juridică trebuie corelată cu analiza fiscală și contabilă înainte de finanțarea tranzacției.

9. Structura beneficiarului real trebuie să rămână transparentă

O investiție poate schimba și structura beneficiarilor reali ai societății.

Legea nr. 129/2019 prevede actualizarea informațiilor privind beneficiarul real atunci când intervine o modificare, iar în cazul modificării datelor de identificare ale beneficiarului real declarația se depune în termen de 15 zile de la data modificării. Sursa: Legea nr. 129/2019, art. 56.

Pentru structurile internaționale, aceasta poate presupune analiza întregului lanț de deținere până la persoanele fizice care exercită controlul final.

Beneficiarul real este relevant și pentru KYC, banking, finanțare, compliance și, în anumite situații, analiza investiției de către autorități.

10. Closing-ul nu este sfârșitul proiectului

După finalizarea investiției pot urma înregistrarea transferului participațiilor, modificarea actului constitutiv, actualizarea administratorilor, actualizarea beneficiarului real, implementarea noii guvernanțe, accesul la conturile bancare, modificarea mandatelor de semnătură, integrarea contractuală, finanțarea societății, reorganizarea operațională și implementarea obligațiilor asumate prin contract.

O tranzacție bine documentată trebuie să poată fi și implementată. Nu este suficient ca documentele să fie semnate.

1. Obiectivul investiției
   ↓
2. Structură
   ↓
3. Due diligence
   ↓
4. Negociere & documentație
   ↓
5. Aprobări
   ↓
6. Signing
   ↓
7. Closing
   ↓
8. Implementare

11. Cum abordează BOSFORA o investiție?

La BOSFORA, analiza nu începe cu întrebarea: „Ce contract trebuie să semnăm?”

Începe cu: „Ce vrea investitorul să obțină prin această tranzacție?”

În funcție de răspuns, analizăm vehiculul investițional, compania sau activul vizat, structura de ownership, due diligence-ul, forma tranzacției, aprobările necesare, mecanismul de finanțare, documentația contractuală și implementarea după closing.

Componenta juridică este apoi corelată cu fiscalitatea, contabilitatea, finanțarea și aspectele operaționale ale proiectului.

Obiectivul nu este numai semnarea contractului. Este ca investiția să poată funcționa în forma pentru care a fost negociată. Dacă vrei să discutăm proiectul tău, scrie-ne.

Întrebări frecvente

Ce este un due diligence juridic?

Este analiza situației juridice a companiei, activelor și raporturilor relevante pentru tranzacție. Scopul este identificarea riscurilor care pot influența structura, prețul sau condițiile investiției.

Care este diferența dintre share deal și asset deal?

Într-un share deal se dobândesc participațiile în companie, iar societatea continuă să dețină activele și obligațiile sale. Într-un asset deal sunt achiziționate direct anumite active sau elemente ale businessului, iar transferul fiecăruia trebuie analizat potrivit naturii sale.

Este obligatorie autorizarea CEISD pentru orice investiție străină?

Nu. Regimul se aplică în funcție de natura investiției, valoarea acesteia, domeniul de activitate și celelalte criterii legale. Pragul general relevant prevăzut de art. 3 din OUG nr. 46/2022 este de 5 milioane EUR, însă și investițiile sub acest prag pot fi examinate în anumite situații.

O achiziție de companie trebuie notificată întotdeauna Consiliului Concurenței?

Nu. Obligația depinde de existența unei concentrări economice și de îndeplinirea pragurilor legale. Pragurile relevante sunt o cifră de afaceri cumulată de peste 10 milioane EUR și peste 4 milioane EUR în România pentru cel puțin două dintre întreprinderile implicate.

Poate fi semnat contractul înainte de obținerea aprobărilor?

În anumite tranzacții, signing-ul și closing-ul sunt separate, iar obținerea aprobărilor necesare este introdusă în contract ca o condiție pentru finalizare. Structura exactă trebuie stabilită în funcție de autorizarea aplicabilă și de particularitățile tranzacției.

Materialul are caracter informativ și nu înlocuiește analiza juridică, fiscală sau administrativă a unei situații concrete.

Ultima actualizare: 23 septembrie 2026